Polonia între protecționism economic și concesii strategice: o dilemă națională
Excluderea firmelor non-UE: o măsură de protecție sau o barieră artificială?
Guvernul polonez, sub conducerea lui Donald Tusk, a adoptat recent o politică economică ce pare să împrumute din retorica suveranistă a fostului președinte american Donald Trump. Într-un gest de protecționism economic, Polonia a exclus companiile din afara Uniunii Europene de la o licitație majoră pentru construirea unei secțiuni de autostradă. Această decizie a fost justificată prin dorința de a sprijini firmele locale și europene, protejându-le de concurența considerată neloială, în special din partea companiilor asiatice.
Direcția Generală a Autostrăzilor și Drumurilor Naționale a susținut că măsura a fost necesară pentru a asigura „reguli corecte” în procesul de licitație. Ministrul infrastructurii, Dariusz Klimczak, a subliniat că unele companii străine beneficiază de subvenții în țările lor de origine, ceea ce le permite să ofere prețuri artificial scăzute. În acest context, oficialii polonezi au pledat pentru o piață deschisă companiilor locale și consorțiilor europene, transformând „repolonizarea” dintr-un simplu slogan într-o politică concretă.
Oportunități pierdute: cazul Santander Bank Polska
În ciuda acestor măsuri protecționiste, guvernul polonez a fost criticat pentru lipsa de coerență în aplicarea politicii de „repolonizare”. Un exemplu notabil este vânzarea Santander Bank Polska, a treia cea mai mare bancă din Polonia, către grupul austriac Erste. Tranzacția, evaluată la 7 miliarde de euro, a fost cea mai mare din istoria recentă a sectorului bancar polonez. Această decizie a fost percepută ca o pierdere strategică, mai ales că existau discuții privind formarea unui consorțiu de instituții financiare poloneze pentru preluarea activelor băncii.
Achiziția de către un grup străin a fost văzută ca o oportunitate ratată de a reduce influența capitalului străin în sectorul bancar polonez, care rămâne semnificativă. Dacă tranzacția ar fi fost realizată de consorțiul polonez, ponderea capitalului străin în sistemul bancar ar fi scăzut de la 45% la 33%. În plus, această mișcare ar fi putut aduce beneficii directe polonezilor cu credite în franci elvețieni, reducând presiunea financiară asupra acestora.
Contradicții în politica economică: între protecționism și concesii
Deși guvernul polonez a adoptat măsuri pentru a limita influența companiilor non-UE în proiectele de infrastructură, alte sectoare strategice continuă să fie dominate de capitalul străin. De exemplu, companii de stat precum Gaz-System și Enea acordă în continuare contracte unor firme din afara Uniunii Europene, inclusiv din Turcia. În plus, proiecte majore de infrastructură, precum modernizarea liniei de cale ferată Białystok–Ełk, sunt realizate în proporție semnificativă de companii asiatice.
Aceste contradicții ridică întrebări serioase despre coerența și eficiența politicii de „repolonizare”. În timp ce guvernul promovează măsuri protecționiste în anumite domenii, concesiile făcute în altele subminează obiectivele declarate ale acestei politici. Astfel, conceptul de „repolonizare” riscă să fie perceput mai degrabă ca un instrument electoral decât ca o strategie economică solidă și sustenabilă.
Un viitor incert pentru „repolonizare”
Într-un context economic global tot mai competitiv, Polonia se confruntă cu provocarea de a echilibra protecționismul economic cu necesitatea de a atrage investiții străine. Deciziile recente ale guvernului Tusk reflectă o încercare de a naviga între aceste două obiective, dar lipsa de coerență și concesiile strategice ridică semne de întrebare cu privire la viitorul politicii de „repolonizare”.
În cele din urmă, rămâne de văzut dacă această politică va reuși să devină un pilon al dezvoltării economice naționale sau dacă va rămâne doar un slogan electoral, golit de substanță și eficiență.