Teheranul ar trebui să declare victoria și să forțeze un acord amplu cu Washingtonul
Într-o analiză publicată de revista Foreign Affairs, se susține că Iranul, profitând de avantajul câștigat în conflictul cu Statele Unite și Israel, ar trebui să renunțe la stratagema de a continua confruntarea și, în schimb, să impună un acord de pace care să ofere garanții pe termen lung. Acest moment este descris ca un „moment istoric” pentru rezistența Teheranului, sugerează autorul ideea că realizările Iranului în contextul actual ar putea fi transformate într-o oportunitate strategică semnificativă.
Articolul reiterează că, în ciuda atacurilor repetate din partea forțelor americane și israeliene, conducerea Republicii Islamice a reușit să își mențină funcționalitatea, demonstrând astfel o capacitate de reacție militară care contrazice așteptările de capitulare impuse de Washington și Tel Aviv. Conflictul se află, în prezent, într-un impas economic și militar dezechilibrat pentru inițiatorii acestor acțiuni, având ca rezultat o intensificare a tensiunilor regionale.
Autorul observă că, pe teritoriul iranian, părți din populație doresc continuarea luptei pentru a sancționa agresorii, manifestând o neîncredere profundă în Statele Unite, pe fondul unor istorii de negocieri eșuate. Totuși, se subliniază că extinderea acestui conflict ar duce la pierderi semnificative de vieți omenești și deteriorarea infrastructurii civile, amplificând violențele în întreaga regiune.
În aceeași notă, analiza propune ca Teheranul să „declame victoria” și să deschidă calea unui pact mai extins. Aceasta include măsuri precum limitarea programului nuclear iranian, redeschiderea Strâmtorii Hormuz și ridicarea tuturor sancțiunilor existente. Autorul discută despre posibile acorduri bilaterale de neagresiune între Iran și SUA, subliniind o reînnoire a cooperării economice și tehnologice între cele două națiuni.
Se argumentează că o simplă încetare a focului ar fi prea fragilă, fără a răspunde într-un mod eficient cauzelor adânci ale conflictului între Washington și Teheran. În acest sens, se pledează pentru un acord cuprinzător care să abordeze simultan aspecte majore, inclusiv provocările nucleare, securitatea regională și reintegrarea economică a Iranului. Această abordare ar implica ca Iranul să își reducă stocurile de uraniu îmbogățit sub monitorizarea internațională, în timp ce SUA ar trebui să elimine sancțiunile unilaterale.
Pe parcursul analizei, se discută despre evidențierea limitelor opțiunilor militare împotriva Iranului, punând sub semnul întrebării viabilitatea strategiilor bazate exclusiv pe prezența militară americană. Un mesaj clar este adresat statelor arabe din Golf, îndemnându-le să participe la o nouă formulă regională de securitate, în colaborare cu Iranul și alte puteri internaționale relevante.
Referindu-se la recenta activitate a președintelui Donald Trump, se menționează faptul că acesta a transmis mesaje contradictorii cu privire la negocieri. Autorul sugerează că presiunile interne și fluctuațiile prețurilor la energie ar putea determina Casa Albă să considere un compromis diplomatic ca o opțiune favorabilă.
În concluzie, analiza sugerează că chiar și în mijlocul conflictului, s-au ivit oportunități pentru un acord durabil între Iran și Statele Unite. Deși neîncrederea persistă, circumstanțele actuale ar putea chiar să conducă cele două părți spre o soluție politică ce ar pune capăt unei disputări interminabile.